Cultură de stat sau cultură privată?

Ok. Criză sanitară, în curând criză economică. Atât de evidentă, cum spunea un prieten într-o discuție, încât nimeni nu are curaj să vorbească despre economie. Printre acestea două, cultura.

Cum va fi? E de bun-simț ca lucrurile să se blocheze până în 15 mai, evident, hai să zicem că așezămintele de cultură și librăriile sunt închise și nu se poate face nimic. Unii și alții încearcă să miște lucruri în online, merge slab spre deloc, cultura e în fond o chestiune de contact interuman sau cu cartea sau cu obiectul de artă, merge slab spre deloc de la distanță. Unii fac politică, să îi lăsăm deoparte deocamdată, ei asta fac și cultura pentru ei e lucru amestecat, ceva între scară socială și mediu de comunicare a unui discurs eminamente politic.

Nu ultimii amintiți sunt problema, iar eu ar trebui să spun că nu mă pricep la alte arte decât cea scrisă, literatura. Pur și simplu nu mă pricep cine știe ce, asta e, nu am fost niciodată un fan al ieșirilor din casă și nu am de unde să știu multe. Dar cum va fi cu cultura scrisă, cu literatura? Cum se vor poziționa cele câteva edituri care mai publicau autori români, ce drum vor apuca? Vor mai apărea cărți? Și dacă da, când? Cum arată peisajul literar pe 6 luni, să zicem? În ultimii ani am văzut cu toții o desțelenire a literaturii, o specie de diversificare, o creștere a numărului de autori și cărți publicate. Sigur, nu toți aceștia au avut acces la sistemul etatist de promovare, acela nu se schimbă cu una, cu două, dar măcar au apucat să-și vadă cărțile tipărite. Iar acum, când în mod evident cultura scrisă va fi limitată în primul rând cantitativ, ce vom vedea? Aceleași rețele de promovare? Aceleași lucruri spuse și răs-spuse, acum încălzite și servite ca feluri de mâncare noi? Vor triumfa, ca de obicei, etatismul și un anume centralism de care nu ne putem dezbăra cu niciun chip? Sau, în sfârșit, e o ocazie ca literatura noastră să se profesionalizeze și să înceapă să joace liber, în afara duopolului edituri-stat? (Editurile ca suport pentru publicare, statul ca suport financiar, cu toate complicațiile rezultate de aici.) E de văzut în ce direcție se vor îndrepta lucrurile, eu aș paria pe conservarea lucrurilor la care oamenii se pricep, adică pe conservarea status-quo-ului. Ba, și mai mult, pe o consolidare a lui, pentru că numărul mai mic de cărți publicate nu va însemna decât că acele cărți țin cu necesitate de centru, nu de periferie.

Ar fi atât de trist ca tocmai cultura să se blocheze acum, dar e previzibil că așa se va întâmpla. Nimeni nu va mișca un deget, câinii vor lătra, caravana va trece, vom ști să ne conservăm statutul indiferent de consecințe. Ca și în economie, cei puternici vor fi mai puternici, iar cei slabi vor fi mai slabi. Asta e istoria, cu asta defilăm.

© 2020 . Powered by WordPress. Theme by Viva Themes.